Un cadou din suflet

        Pentru ca maine este ziua verisoarei mele ( de fapt a sotului ) ma tot gandeam ce sa ii fac cadou. Si cum nu stiam ce anume sa ii cumpar, m-am gandit ca ar aprecia mai mult ceva facut de mine, special pentru ea. Si cum prin casa aveam niste material pe care nu stiam ce sa fac cu el, i-am facut o fata de masa si cu 2 servete de bucatarie, in stil rustic. Abia astept sa vad daca va fi pe gustul ei!!!

O noua creatie

         Pentru ca am inceput cu dreptul cu sarafanul si am primit laudele colegelor de munca, m-am gandit ca sunt pe drumul cel bun si sa mai creez ceva. Si asa, trecand prin fata unei vitrine am dat peste o fusta, care mi-a placut din prima si am spus ca trebuie sa o am si eu. Si cum mai altfel decat sa mi-o fac singura. Spus si facut.....am intrat in magazin si m-am uitat atent la fusta, cum e facut, ce anume s-a folosit si am bagat la cutiuta de sus.
         Peste cateva zile am pornit la cumparat de material, dantela, ata, elastic. A mai trecut cateva zile pana sa ma apuc de ea, insa atunci cand m-am apucat, nu a durat foarte mult pana sa o termin. Am avut ceva emotii pentru ca stiam cum se coase elasticul pe material, de se increteste asa, insa am experimentat pe bucatele de material inainte sa ma apuc efectiv de fusta. Eu zic ca mi-a iesit si sunt foarte multumita de ea! Nu am purtat-o inca pentru ca, cu gerul acesta mi-ar inghetata picioarele. O pastrez pentru inaugurare cand se mai incalzeste vremea!!

                                                                 Sper sa va placa!!

O noua pasiune

      Nu demult, am primit de la cineva drag o masina de cusut pentru a realiza diverse costume pentru membrii asociatiei pe care am pornit-o. Insa din diverse motive, acum nu mai am pentru cine realiza costume.
      Iar daca masina statea ca obiect de decor, m-am gandit sa o folosesc. A fost destul de greu pana am pornit, dar, dupa ce am inceput cred ca imi va fi greu sa ma opresc.
     Prima piesa care am facut-o a fost un sarafan. Imi doream de mult unul insa nu prea gaseam in magazine pe masura mea. Asa ca am fost la mercerie, am cumparat material, fermoar si ata si m-am pus pe lucru. Am cautat pe net tipare, modele si intr-osambata nu m-am lasat pana nu l-am terminat. A fost dificil, am mai facut si greseli, insa din greseli invat. Nu mai spun ca din raiatul negru numai scame au cazut atunci cand am croit...insa....asta e riscul meseriei. Sarafanul este simplu si poate fi accesorizat cu o panglica de satin de diverse culori in functie d preferinte, insa cum nu aveam prin casa, am pozat fara.

Sper sa va placa!!

Craciun fericit!!

Sarbatoarea Craciunului sa va gaseasca impacati cu voi insiva si cu semenii vostri,sa reverse asupra voastra suvoaie de intelepciune si iubire!Sa fiti asemenea pruncului nascut in iesle,puri,curati la inima si gand!Fiinta voastra sa traiasca bucuria nasterii Mantuitorului si pasii sa va fie calauziti de lumina sfanta pe tot parcursul vietii voastre!Sa daruiti din preaplinul vostru si celor napastuiti,sa va impartasiti din izvoare de haruri si sa daruiti lumii ofranda iubirii voastre!
Craciun fericit,desavarsit in iubire si speranta!
Sarbatori fericite!

1 Iunie - Ziua Copilului

A fost 1 Iunie - ziua copilului. Fiecare dintre noi a sarbatorit in felul lui, s-a bucurat ca este copil. Desi unii dintre noi nu mai suntem copiii ne-am bucurat alaturi de cei mici si am facut tot ce am putut sa le oferim o zi speciala, in care sa se bucure ca sunt copiii, sa se bucure de copilaria pe care nu o vor mai intalni.
Imi aduc aminte din copilaria mea cand  de 1 iunie doamna invatatoare ne oferea cate o ciocolata Scufita Rosie dupa care mergeam sa desenam pe asfalt. Imi aduc aminte cand eram copil ca nu aveam griji ca acum , petreceam tot timpul afara jucandu-ma cu ceilalti copiii. Imi placea la nebunie sa joc "7 pietre", "Hotii si vardistii", "Sotron", "Elasticul" si multe altele. Ne bucuram cu adevarat de copilarie si de jocurile ei. In ziua de astazi putini copii mai vezi jucandu-se impreuna, sa se adune pe langa blocuri si sa petreaca timpul impreuna. Din pacate multi dintre ei prefera jocurile pe calculator, "messul", "haicinciul", "feisbucul" , stau in casa in loc sa iasa afara, sa faca miscare.
Anul acesta ziua copilului am sarbatorit -o alaturi de copiii si voluntarii Asociatiei Forum. Am organizat concurs de desene pe asfalt, dupa care am mers pe Perchiu unde am marbatorit cu mititei si suc. Ca sa ne racorim pe caldura mare am incropit si o bataie :)) .
 A fost o zi minunata in care am fost si eu copil printre copiii!!!

"O zi cu fratele mai mare"

 "O zi cu fratele mai mare" in colaborare cu Asociatia de Tineret Onestin a avut loc  pe 14 mai in cadrul Saptamanii Nationale a Voluntariatului . In cadrul activitatii s-au desfasurat mai multe jocuri, desene, coronite de flori, fiecare copil avand ca frate mai mare un voluntar Onestin.  Copiii  Asociatiei Forum au fost extrem de incantati la fel si voluntarii Onestin. Speram sa continuam colaborarea iar proiectul "O zi cu fratele mai mare" sa se repete.
Din pacate nu am reusit sa fac rost de pzoe dar promit ca le voi posta in curand!
Multumesc tuturor de participare!

Asociatia Forum

Incepand de luna trecuta am inca un job. Sunt psiholog la o asociatie care se ocupa de copiii care provin din medii defavorizate. Sunt foarte incantata de copiii si de activitatile pe care le desfasor acolo. Desi am fost incadrata ca si psiholog, recunosc ca fac mult mai multe lucruri pe care nu le faceam inainte si pe care am descoperit ca ma atrag si imi fac o deosebita placere. Printre aceste lucruri se enumera origami si quilling, 2 tehnici de impaturire a hartiei.
Prima provocare a fost realizarea de martisoare si felicitari in vederea strangerii de fonduri pentru copiii din asociatie. Datorita acestor felicitari si martisoare am reusit la expozitia de la Bilioteca Municipala Radu Rossetti Onesti sa strangem 120 de lei cu care am cumparat cateva rechizite pentru desfasurarea activitatilor viitoare iar restul ii pastram pentru organizarea unui picnic. Am fost extrem de multumita si sper ca la viitoare expozitie sa strangem mai multi bani pentru copiii.

Din nou printre bloggeri

Desi a trecut cam mult timp am hotarat sa incep iar sa scriu fapte din viata mea de zi cu zi.

Ultima postare are mai bine de un an si cred ca ar fi bine sa va scriu cam ce s-a intamplat in viata mea. Dupa un an de stat cu chirie am luat inima in dinti si m-am mutat la distanta de oras, la tzara unde am descoperit cat de mult imi place. Imi place sa ies din casa, sa merg prin curte, sa respir aer curat sa fac multe alte lucruri pe care la bloc nu le faceam.

In plan profesional ma ocup de copiii cu dizabilitati la Centru de educatie incluziva Onesti dar lucrez si la Asociitia Forum care se ocupa de copiii defavorizati.

Cam atat pentru prima postare dupa atata timp de repaus.

Va pup!!

Lunga a fost vara si s-a mai si prelungit......

A trecut si vara..a venti si toamna si eu am fost atat de ocupata incat am uitat total sa mai scriu cate ceva....in mare...sa va povestesc pe scurt cam ce am facut......m-am maritat si am avut parte de o nunta de vis asa cum mi-am dorit....daca vreti sa fiti si voi partasi la ea uitati-va la poze si videoclipul de la urmatoarele adrese: 

www.picasaweb.google.com/AncaIulian2009

www.youtube.com/watch?v=08HDPSY2YgA

In mare cam cu asta m-am ocupat toata vara iar toamna a venit pe la mine cu un alt loc de munca...o noua provocare careia ii fac fata in fiecare zi...zic eu cu brio. Lucrez cu elevi mai mici de cum eram eu obisnuita cu probleme care au nevoie cu adevarat de cineva care sa le fie alaturi, sa-i ajute si sa-i sprijine

Insa nu am renuntat la "prima mea iubire", predarea psihologiei. Anul acesta sper sa ma inteleg mai bine cu adolescentii care pe zi ce trece ma uimesc tot mai mult. Desi nu e diferenta mare de ani simt ca sunt multe lucruri care ne despart si care nu le inteleg in totalitate oricat as incerca.....sper insa sa am o legatura apropiata cum am avut si cu elevii mei din anul trecut......

Cu parere de rau.....

Inca nu imi vine sa cred ca s-a terminat scoala si primul meu an de munca in invatamant. Parca acum cateva zile terminam liceul si aveam emotii pentru bac si inca nu stiam ce vreau sa fac in continuare. Mi-am ales o cale pe care o urmez cu mare bucurie si daruire.  In acest am am avut multe de invatat despre ce se petrece intr-o scoala, despre cat de mic si nesemnificativ poti fi ca proaspat abseovent si cat de putin conteaza ceea ce spui tu. 

Totodata am realizat cat de important este pentru adolescenti sa le fii aproape, sa ii intelegi si cu bune si cu rele, sa nu uiti ca ai fost si tu asa si sa treci mai usor pentru momentele neplacute. Vreau sa marturisesc ca am avut momente cand am fost si rea si buna, asa cum erau si elevii mei, Poate uneori nu am stiut cum sa ma comport cu ei, dar cred ca asta mi-a fost invatare de minte si pe viitor voi sti!

Imi pare sincer rau pentru ca trebuie sa plec de la liceul unde am fost pentru ca m-am atasat de elevi destul de mult si imi vor lipsi. Ei vor ramane elevii mei de suflet pentru au fost primii!! Imi pare rau si pentru colectivul de profesori cu care m-am inteles, zic eu, bine, mai ales cu profele mai tinere, ca na`..eram de acesi varsta.  Imi pare rau ca trebuie sa plec de acolo dar asta e situatia si trebuie sa accept ca atare! Sunt convinsa ca va voi mai vizita sa vad ce mai faceti!!

Anul acesta nu stiu pe unde voi "profesa" dar m-as bucura enorm sa fiu iarasi inconjurata de adolescenti cu pofta de viata!!!